Loading...
Cine sunt? 2017-07-18T21:06:41+00:00

Cine sunt?

Cine sunt în 3000 de cuvinte?

Undeva la începutul anului 2017 mi-am ajutat o prietenă (Ina) la un proiect pentru facultate (ea e la UBB în Cluj). Proiectul consta într-un interviu adresat unei “persoane publice” (or something like that) și mi s-a părut cool să o ajut.

Știam încă de pe atunci că o să îmi lansez anul ăsta site-ul și îmi trebuie content în categoria “cine sunt?”, motiv pentru care puteam folosi de asemenea interviul dat atunci și aici (cum de altfel o să și fac).

Mai jos puteți găsi interviul integral.

*material realizat în 6 ianuarie 2017*

Mădălina Maria Stînea
Mădălina Maria StîneaStudent UBB Cluj

1. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?

Ohh. Poveste lungă.. Cred că aveam vreo 12 ani, nu știam exact ce vreau să fac, habar n-aveam ce e viața și încotro ne îndreaptă. Eram parcă prin clasa a 6-a și auzisem de la un coleg de niște trupe Hip-Hop. Nu prea știam care e treaba pe atunci, însă îmi plăcea că spre deosebire de ce se asculta la radio și mai vedeam la TV, era ceva diferit, o muzică cu mesaj. Mi-a plăcut forma lor de exprimare liberă și felul în care sunau tobele. Mă consider norocos însă că am crescut cu internetul landemana, chiar dacă înafară de a mă juca pe calculator și a asculta muzică nu știam să fac prea multe pe el. Îmi aduc aminte cum ascultam Spike și Guess Who la căști, să nu audă ai mei dacă mai scapă vreo înjurătură prin piesă, iar în perioada imediat următoare am început să scriu și eu niște versuri. Dădeam de multe ori play la piese și cântam de-odată cu ei fiecare vers, mă fascinau anumite jocuri de cuvinte și toate astea m-au atras spre a începe să scriu versuri. Îmi era oarecum rușine sau teamă să le arăt și prietenilor pentru că știam că vor râde de mine pentru că suna aiurea, nici măcar nu știam cum să fac sau să găsesc instrumentale, era tot acapella. Dar îmi era rușine mai ales față de ai mei care știam că vor avea o părere nu foarte bună despre mine, spunându-mi că sunt la fel ca fratemiu mai mare, care prin anii 2000 și-a creeat o trupă Hip Hop cu un coleg de liceu și au înregistrat câteva piese, însă îmi reprosau că a pierdut mult timp și că nu a mai învățat nimic pentru școală și d’asta nu și-a luat bacul. Cam de pe atunci am început să cochetez cu muzica și să dau de tot mai mulți oameni care fac asta și să îi ascult, însă o făceam “pe ascuns” doar eu cu mine, sunt convins că și “istoria scurtă” a fratelui meu în treaba asta a avut o oarecare influență.

2. De unde te inspiri pentru versurile melodiilor tale?

Prevedeam cumva întrebarea asta. Nu știu sigur dacă în spatele acestei “inspirații” e talent, muncă sau o stare anume. În general mă inspiră oamenii, natura și discuțiile lungi. Când vreau să scriu o piesă, ascult instrumentalul și dacă în primele 20 de secunde îmi place, îmi deschid un notpade și încep să scriu. Până nu scriu primele două versuri, rareori știu care va fii subiectul piesei. Instrumentalul îmi dă adesea “filmul” pe care să-l prezint. Încă, continui să mă descopăr și să aflu lucruri noi despre mine de fiecare dată când scriu o piesă, pentru că starea în sine de creeatie e o legătură strânsă între lumea mea interioară și lumea fizică. Nu cred că am pățit vreodată “să nu am inspirație” sau cum spun unii “să nu mă lovească inspirația”, cred că depinde doar de felul în care-ți concentrezi mintea spre a creea.

3. Povestește-ne puțin despre Transilvania Music

Transilvania Music e a doua mea familie. În tot drumul ăsta am întâmpinat tot felul de “greutăți” și “piedici” care să mă oprească din a face ce-mi place, însă implicându-mă foarte mult în “visul meu” am început să fac muzică din ce în ce mai bine. Pe o scară imaginară de la 0 la 10, eram undeva la 0.5, evoluasem de la nivelul de afon 0, acum cred că sunt la 1.5-2. Încă de la început însă doream “să mă afirm” și dacă nu greșesc, același coleg de clasă îmi spusese că mai este cineva în orașul nostru care face muzică și îl pot găsi pe youtube RimeZic. Am căutat zilele acelea toate articolele și piesele lui, mă simțeam super tare că sunt din același oraș cu încă cineva care face treaba asta și am reușit să iau legătura cu el pe facebook. În acel moment făceam muzică alături de un prieten apropiat cu care împărtășeam același “vibe” și energie. Am reușit în vara aceea să mă întâlnesc personal cu RimeZic care era din Alba Iulia și cu Șerban și Rapaus care erau din Sebeș, ei fiind membrii unui studio numit “Old Records”. Eram în acea zi asemeni unui magnet ce atrage metale, acumulând tot felul de “informații și tehnici noi” pentru a înregistra și a scrie versuri. Am ținut legătura cu ei, însă doar pe internet, ei fiind la un nivel mult peste ce făceam eu în acel moment, însă mi-a fost de mare folos. Tot în acea perioadă am investit primii bani în muzică cumparandu-mi un microfon Behringer C1-U, cel mai slab microfon de studio de pe piață, însă mi-am făcut treaba cu el. Metric vorbind mă apropiam de un nivel mediu, și pe lângă vocea de copil mai aveam și puține versuri forțate pe alocuri. În decurs de un an le-am tot trimis piese, iar ei îmi spuneau să lucrez mai mult pentru că sună din ce în ce mai ok și să nu public nimic pe internet. O vară mai târziu făceam muzică singur, prietenul meu o luase pe altă cale profesională însă eram la fel de dedicat, trimițându-i o nouă piesă lui RimeZic. Atunci mi s-a schimbat într-un fel viața sau cel puțin așa tind să cred, când acesta mi-a spus că ar trebui să ne vedem din nou și să povestim mai multe despre muzică. Eram la finalul clasei a 9-a deja dacă țin bine minte când m-am împrietenit mai bine cu el și eram aproape zi de zi în apartamentul lui lucrând la piese noi. A început să mă ia alături de el în concerte și am devenit înainte de a “colabora în scopul de a face muzică”, prieteni buni. De Cino auzisem chiar de la TV când a lansat o piesă despre orașul Sebeș, iar RimeZic îl cunoștea pe GNOSTIC, iar GNOSTIC pe GROZILLA. Astfel la începutul anului 2015, 5 oameni cu același scop de a face muzică au concretizat totul în Transilvania Music, iar prima piesă de pe canal fiind RimeZic feat. GNOSTIC-#pacepentrufrati. În prezent Transilvania Music este formată din 7 membrii (RimeZic, Voica, GNOSTIC, Cino, Grozilla, Freelook și Wrex) ultimii doi ocupându-se de design grafic.

4. Cum v-ați gândit la numele Transilvania Music și care este semnificația liliacului?

Cu ideea numelui a venit RimeZic, mi s-a părut fresh și reprezentativ, dat fiind faptul că locul de unde venim are o istorie bogată. Liliacul este o viețuitoare care își are activitatea pe parcursul nopții, parte a zilei în care și artiștii își desfășoară cel mai bine activitatea.

5. Cine a fost omul care te-a introdus în sfera muzicii să spun așa?

-Te referi la cine m-a îndrumat pe parcurs, sau cine m-a încurajat din exterior să fac asta

-Pe parcurs

Pe parcursul activității mele am avut doua persoane care m-au îndrumat să fac asta și mi-au dat sfaturi care m-au ajutat să fiu ceea ce sunt azi. În prima parte a evoluției mele muzicale, Șerban din OldRecors mi-a dat o mulțime de informații fără de care la început nu aveam cum să prind anumite lucruri legate atât de partea tehnică a unei piese cât și de pașii pe care ar trebui să-i fac în timp ce mă dezvolt. Iar de a doua perioadă s-a ocupat RimeZic, fiind ca un frate mai mare atât pe scenă cât și înafară ei, știind mereu să-mi spună lucruri care sunt în folosul meu. Sunt convins că fără cei doi, astăzi probabil nu ți-aș fii acordat acest interviu.

6. Câte colaborări ai avut până în prezent?

Până în prezent, am 2 piese care pot fii găsite pe internet, pe canalul de youtube Transilvania Music, iar ambele sunt colaborări.

7. Cum îmbini școala cu job-ul și muzica?

Destul de greu. Nu am fost niciodată un elev de nota 10, având un caracter introvertit. Fiind în ultimul an de liceu am găsit în acești 12 ani prea puține informații utile în școală pentru timpul dedicat zilnic, așa că nu mi-am dat silința la nici o materie în mod special, am preferat să păstrez o constanță decentă. Școala e foarte utilă, în condițiile în care îți faci mulți prieteni, îți creezi o cultură generală și te ține relativ departe de a face prostii în acel timp, și profesorii n-au nici o vină, sistemul estre principala problemă. E greu totuși să mergi 12 ani la școală și să nu îți iei bacul, așa că în acest caz nu cred că va exista o problemă. De “servici” m-am apucat de pe la 15 ani, chiar dacă nu am hârtii care să o dovedească, nu mi-a plăcut niciodată să le cer bani alor mei. Încă de mic am învățat să construiesc site-uri și m-am ocupat împreună cu RimeZic o bună perioadă de timp de afiliere online, făcând bani “de acasă”. Acest lucru m-a ajutat și pe partea muzicală, responsabilizandu-mă și ne având nevoie de un PR, reușesc să mă promovez singur, la un standart la care ar face-o o persoană specializată în asta. Din octombrie m-am angajat oficial la Orange-Tree, unde sunt Marketing Automation Specialist, și fac oarecum ce făceam înainte la un nivel mult mai profesional. M-am angajat pentru a strânge bani care să-i investesc în muzică și să pot face treaba asta la un nivel mai ridicat. Iar restul timpului rămas îl dedic muzicii, liliecii nu prea dorm noaptea. 🙂

8. Ce reprezintă pentru tine hip-hop-ul?

“Hip-hop-ul pentru mine-i totul” e primul vers care îmi vine în cap când citesc această întrebare, din piesa celor din Republica Moldova, Unda Comună. Hip-hop-ul pentru mine e un stil de viață și un mod de a fii. A fii hip hop înseamnă a te încadra într-o nișă de oameni, asemeni cum pe rockeri îi putem recunoaște după hainele negre și gecile lor de piele, iar pe manelisti după cămășile lor sclipicoase, în aspect rapperii se deosebesc prin hainele largi. Faptul că ascultăm diferite genuri de muzică nu ar trebui să ne dezbine, ci din contră, să ne unească, pentru că tuturor până la urmă ne place muzica și asta este rădăcina principală. Oamenii judecă la rândul lor alți oameni pentru muzica pe care o ascultă, însă asta depinde de gusturile fiecărei persoane, eu am și prieteni manelisti și prieteni rockeri și sunt foarte ok. E doar o cheste de gusturi, eu rezonez cu hip-hop-ul, dar nu mă limitez doar la acest gen când creez, eu fac muzică.

9. Care sunt idolii tăi în materie de hip-hop?

Idol cred că e mult spus, în fiecare perioadă a vieții am ascultat artiști diferiți și toți îmi plac într-o anumită măsură, cred că ce asculți rezonează cu starea și momentul în care te aflii. Momentan îmi place foarte mult Killa Fonic prin sound, stilul nou pe care îl abordează, respectiv metrica și vibe-ul pe care-l transmite.

10. Crezi că lumea te vede altfel?

Da, sunt convins de asta și îmi place mult. Întotdeauna mi-am dorit să fiu diferit, muzica mi-a oferit oportunitatea să fiu diferit în cazul meu. De asemenea sunt avantaje și dezavantaje în asta. Unii probabil cred că sunt arogant, alții-mi zic că-s ok, nu am o problemă cu asta, am foarte mulți prieteni, însă nu pot definii cumva cuvântul prieten, pentru că deși mă salut cu multă lume, cu mulți relația mea e strict legată de salut și poate povesitm dacă așteptăm la aceeași coadă la magazin. Mi-a plăcut întotdeauna să fiu amabil și să îi ajut cu ce pot pe cei din jur, câteodată chiar dacă m-am pus pe mine pe locul doi. Cu foarte puțini prieteni ies sau vorbesc zilnic/săptămânal, asta probabil pentru că nici nu-mi place să merg prin cluburi și prin cafenele. Mulți mă consideră un ciudat că stau în casă și fac muzică, însă revenind la o întrebare anterioada, pe lângă școală, job și muzică nu prea am timp de nimic, fiind limitat din acest punct de vedere. Îmi plac oamenii, ador socializarea, îmi dau o energie bună, dar axându-mă pe întrebarea ta, niciodată nu mi-a păsat ce crede lumea despre mine, probabil dacă îmi păsa, nu mai făceam muzică și nu mai eram eu, eram construit după tiparele lor.

11. Cum ai depășit teama de a fi diferit? Pentru că într-o oarecare măsură tuturor ne e teamă de acest lucru.

Sunt “blestecuvantat”, la mine din fericire nu s-a manifestat această teamă. În aceeași măsură nu sunt dornic să epatez prin muzică. Am început să fac muzică pentru că-mi place, nu pentru bani și nici pentru a fii cunoscut cum cred unii. Când spun asta primesc de obicei întrebări precum “atunci de ce nu o păstrezi pentru tine, de ce o încarci pe internet?”. Ei bine pentru că muzica mea e o stare, nu public o piesă până nu “îmi rupe capul” mie, pentru că sunt primul care îmi ascultă munca. Sunt de acord cu principiul că dacă mie îmi place ceva, categoric mai e măcar un om din cele 7 miliarde căruia să-i placă același lucru, așa că de ce să nu împart și cu restul muzica mea.

12. Crezi că criticile sunt constructive sau te afectează într-un fel?

Suntem oameni și e normal ca orice critică să ne afecteze într-un fel sau altul, aici depinde de tine cât de mult o lași să te afecteze. Depinde și de cine este făcută critica, pentru că dacă este făcută de un om în domeniu care are o experiență vastă și este recunoscut pentru ceea ce face, cu siguranță nu îți va face o remarcă care să te influențeze negativ, el trecând deja probabil prin greșelile pe care le faci. Citesc fiecare mesaj/comentariu adresat muzicii mele, însă le deosebesc ușor. Sunt cele care conțin doar răutăți nefondate, sunt cele care conțin critici constructive și laude nefondate. Nu cred că mă influențează într-un mod negativ, din contră, apreciez mult când văd că oamenii manifestă un interes față de ceea ce fac, iar afirmația asta se bazează și pe întrebarea în care am spus că fac muzică pentru că îmi place în primul rând mie.

 13. De ce Voica și nu un nume de scenă mai deosebit?

În primul rând pentru că nu sunt bun la găsit nume și de fiecare dată când încerc să găsesc un nume pentru un proiect mi se pare că cele mai potrivite sunt tot timpul luate. Când am început să fac muzică mi-am făcut o listă cu vreo 10 nume care mai de care mai dubioase, la un moment dat îmi spuneam “Tipic” însă mi-am dat seama că nu are nici o poveste și nici nu sună atractiv. Mulți artiști și-au luat numele de scenă după poreclă, mie mulți îmi spuneau “What’s up”, însă era deja luat și niciodată nu mi-a plăcut să mi se zică așa însă m-am obișnuit cu ei. La liceu toată lumea a început să-mi spună Voica, și îmi plăcea, Laurențiu era prea lung, iar Ioan prea simplu. RimeZic m-a sfătuit să rămân Voica pentru că așa îmi spune majoritatea lumii, doar familia și prietenii apropiați îmi mai zic Lau, Laur sau alte derivate. Așa că m-am păstrat ca-n buletin, atât pe scenă cât și în viața de zi cu zi.

14. Familia te sprijină în ceea ce faci?

Revenind la ceea ce am spus mai sus, familia la început a privit-o ca pe o joacă. Din câte îmi amintesc la început le ziceam că fac instrumentale, îmi era rușine să le zic că scriu și cânt. Familia a fost un mare atuu însă în drumul meu, pentru că mi-au dat libertate maximă, asta însemnând că nu m-au pedepsit niciodată și nu mi-au pus oră la care să ajung acasă. Când eram prins în proiecte cu muzica, eram plecat 2-3 zile de acasă și mă suna mama să mă întrebe doar dacă am mâncat. A durat mult până să le spun că fac muzică și că asta vreau să fac toată viața, dar mi-am asumat răspunsurile lor și reproșurile. Inclusiv în prezent sunt convins ca ei o consideră “un moft trecător” și mă văd angajat undeva, cu o familie și o viață normală. Pentru ei e foarte greu să înțeleagă că sunt diferit, că tot veni vorba, ei vor să fac tot ce face și restul, să nu ies din tipare doar prin lucrurile care i-a învățat societatea că sunt bune. Îi iubesc așa cum sunt, sunt părinții mei, chiar dacă indiferent ce o să-mi zică o să fac ce cred eu de cuviință că e bine, până la urmă e viața mea.

15. În ce stadiu crezi că se află România în lumea hip-hop-ului?

De afară am ascultat mult old school și sunt axat pe ce iese nou, însă nu pot să îmi creez o părere comparativă cu țara noastră, e totul mult mai diferit. În schimb sunt la curent cu tot ce e la noi, știu 90% din artiștii hip hop din România, și cu o mare parte din ei mă și cunosc grație internetului. Obiectiv privind, nu suntem nici în top-ul țărilor în care fenomenul Hip-Hop e dezvoltat, dar nici printre cele mai slabe țări. E greu să depășești țări precum America, unde se făcea hip-hop din 70′, când în România a apărut într-o formă serioasă abia la începutul anilor 2000.

16. Care sunt orașele în care intenționați să țineți viitoarele concerte și cum crezi că vei fi apreciat de oamenii din alte părți?

Încă mi-e greu să vorbesc despre un turneu al meu deoarece pentru un turneu este nevoie de material, iar eu încă îmi șlefuiesc stilul, nu cred că am maturitatea necesară pentru a mă apuca de un album. Am certitudinea însă că “le voi primi” când voi fii îndeajuns de pregătit. GNOSTIC își lansează la începutul acestui an mixtape-ul și este probabilitatea unui eventual mini-șir de concerte alături de el și băieții de la Transilvania Music. Ne știind nimic concret însă refuz să mă pronunț, dar intuiesc că primele concerte vor fii tot în Transilvania, probabil Cluj, Târgu Mureș, Baia Mare, etc. Legat de aprecierea oamenilor, doar timpul va face să avem concert și în orașul lor, oriunde ar fii ei în momentul de față. Am primit un feedback foarte bun și din celelalte orașe, pe youtube ne-a felicitat un tip din Chișinău, iar cu puțin timp în urmă piesa #liliecii a fost difuzată prin intermediul emisiunii Mic Check la Radio Guerilla, ceea ce nu poate să însemne decât apreciere.

17. Cum ți s-a schimbat viața din momentul în care ai devenit cunoscut?

Nu cred că am devenit încă atât de cunoscut încât să simt o schimbare majoră în viața mea, dar unele lucruri aș fii ipocrit să le neg. Am carisma de a fii drag oamenilor și plus de asta sunt o fire optimistă și mă feresc mereu de ură, dispreț și energii negative. De pe scenă vezi mulți oameni, mie-mi place ca după concerte să mă opresc cu ei la discuții și asta cred că-i atrage mai mult de mine. Mai primesc câte un zâmbet pe stradă, mă mai recunoaște lumea din când în când, dar în mare parte lucrurile au rămas la fel.

18. Ce transmit versurile tale celor care le ascultă?

Asta depinde de la piesă la piesă, sunt anumite “trucuri” să le zic așa. Sunt cuvinte care transmit mai mult decât altele deși înseamnă același lucru, întotdeauna încerc să găsesc varianta care să transmită cel mai mult a unui cuvânt. Peste toate, îmi asum faptul că muzica mea fiind publicată pe internet poate ajunge atât la copii cât și la persoane mai înaintate în vârstă și încerc să fiu responsabil de mesajul pe care-l trimit. În niciun caz masele de oameni nu mă vor face să schimb sensul piesei dacă mie îmi place, dar fiind o persoană pozitivă și optimistă, nu pot decât să îmi transmit starea mai departe indiferent ce aș creea.

19. Este vreun artist renumit cu care speri să colaborezi pe viitor?

Legat de colaborări am un principiu puțin mai delicat. Sunt de părere că pentru a creea o chimie muzicală, trebuie să cunoști întâi persoana și să rezonezi cu ea, iar luând în calcul asta, nu pot răspunde concret la această întrebare, pe viitor chiar nu știu. Însă știu că am colaborat deja cu “artiștii renumiți” cu care mi-aș fii dorit să colaborez.

20. Cum ai evoluat în tot acest timp, profesional vorbind?

Păi a trecut ceva timp de la primele versuri făcute, și evoluția o pot vedea pe perioade de timp. Dacă mi-aș citi versurile de acum 3 ani, m-aș regăsi în ce simțeam atunci, în ce trăiam atunci, în ce făceam și cu cine mă întâlneam. Profesionalismul s-a dezvoltat de la sine, dacă la început înregistram cu un microfon de live, după cu un microfon slab de studio, iar acum înregistrez pe o aparatură net superioară, timpul m-a învățat să lucrez în diferite programe și să mă descurc singur când nu e nimeni lângă să mă ajute să înregistrez. M-am auto-motivat continuu și acum de la abordarea oamenilor, până la intrarea pe scenă și intrarea într-un studio cu alți artiști, am un comportament bazat pe un cumul de experiențe.

21. Ce sfaturi ai da unui tânăr care vrea să pornească pe această cale?

Mulți tineri mă abordează și mă întreabă care sunt pașii pe care ar trebui să-i parcurgă. După mine rețeta succesului e diferită pentru fiecare, la fel și oportunitatiile. Singurul sfat pe care l-aș putea da e “muncă, muncă și iar muncă”. Trebuie să-ți dorești din tot sinele să faci treaba asta, indiferent dacă e muzică, pictură, cofetărie sau orice altceva. Pe lângă toate astea, două linguri de sare și un praf de zahăr până dă în clocot, nu ai cum să nu reușești dacă le faci pe toate.

Uoh, mi s-a părut mai scurt, e lectură curată. Dacă l-ai citit pe tot, deja știi prea multe despre mine!

Facebook
Facebook
Google+
Google+
http://voicamusic.ro/cine-sunt
YOUTUBE
YOUTUBE
INSTAGRAM